îți aduc la cunoștință că inima
inima mea este o pasăre cand doare
un fel de sete care n-a băut
inima mea este iarna mâinilor noastre -
iarna în care DUMNEZEU a chemat un ghiocel la EL
un ghiocel pe care să îl întrebe ce este iubirea

Nopțile din curtea lumii le prefaci pe îndelete
uneori în biciclete
Urcă steaua
șaua-i mică nu ajunge la pedală
lumii iar dau socoteală

Mă ascund în călimară - prima seară
apoi melcul îl ridic pun la poștă o scrisoare despre celălalt
Se preface soarele în deodorant
Lumea iar se parfumează
melcul secundarului face roată
dă greșit ora exactă

Nucile atunci când cad se prefac în stele
Luminez din mână păsări
aripi la inele fac și din soare altă mare
printre dinți se scurge
sufletul când plânge

pe sub pielea soarelui se strecoară spaima
vine ploaia
setea este ultima
strânge frigul cânepa