- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cade-o ploaie îndesită peste ochiuri de zăpadă,
Mari noroaie se-nfiripă peste drumuri, peste căi,
De la streșinile casei țurțuri reci încep să cadă,
Iar pârâuri zgomotoase își strâng apele în văi.

Ghiocei de primăvară ies sfioși sub calda ploaie,
Anotimpul rece-al iernii se retrage izgonit,
Mult dorita primăvară se revarsă din pâraie;
Peste toate ploaia-și cântă cântecul duios, vrăjit.

Dar deodată se oprește- Soarele-o gonește-n nori,
Pe un ram un pițigoi tot slăvește-n cântec vara,
Vântul poartă peste sate stoluri mândre de cocori,
Berze, fluturi, rândunele, ce anunță primăvara.

Pe un drum scăldat de soare trece-un tânăr alergând
Dup-un trup sfios de fată care merge-n pași tăcuți,
De-ar ști dânsul ce-i iubirea, nici nu s-ar mai da în vânt
Pentr-o undă de tristețe care crește de-o săruți.