e 5 dimineața și aproape
că-mi vine să-l plagiez pe brautigan
spunînd
că trupul meu se umple de gropi care te așteaptă
asemenea paturilor din poveste numai una
să alegi

apoi pe cristos iată
acesta este trupul meu
înfruptă-te din el
împărtășește-te din el iată
acestea sunt singurele cuvinte
care mi-au mai rămas
avem o singură inimă pe care o împărțim ca doi aurolaci
ultima pungă vine

o iarnă grea ca o iarbă rea
sentimentul că pe mașina mea or să cadă fulgii
neputinței și că în tremurul mîinilor mele e ascuns
tremurul inimii tale și că
dacă mîna mea face orice semn prin aer
e cum aș avea un cuțit care taie cortina și-mi vezi tot
actorii care mă jucau pe mine iubind
o fractură a timpului cît s-a întîmplat

ești aici aproape
în patul meu atît de aproape de mine și totuși atît de departe
pentru că eu sunt azi și tu ești ieri
și nu te mai trezești
deși mi-ai spus că mă iubești în gura asta de votcă
e gustul pielii tale în ochii mei
ești tu ca o vară tîrzie
ca o ploaie care găurește asfaltul frunzele
tot