poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ mă simțeam ca un ciorap desperecheat
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-19 | | când primăvara expiră, mistreții devin porci invadează anumite gări, avertismentele se înmulțesc, sanohepatic colesterol devine doar o amintire și dacă coborâți din trenul de 23.55, în neptun hc, unde nu există bec, nu există lămpaș și nici licurici, și nu v-ați prăbușit totuși între treapta înaltă a vagonului și peronul neînălțat, fie pentru că știți să săriți, fie pentru că ați venit pregătit cu naveta de bere, e bine să aveți totuși la voi și un hăitaș -s-au inventat unii minusculi, încap în buzunar și au caracteristici de gremlin, puțină băluță sau sânge de la rană și se și divizează rapid- , de ține mistreții în buza pădurii. după care, la miezul nopții se transformă din nou, de data asta în cotlete porționate elegant pentru hoitarii cu vedere periferică. dimineața, la 5.53, când bariera își încetează tânguitul casandrei, iar marea e cu valuri mari, de parisul nu se mai vede nici în vis, mă salt în capul oaselor și încerc să reconstitui prin beznă nefăcutul ultimelor ore, cu noi doi între așternuturile tale proaspăt așternute și mușuroaiele de haine scurmate de mistreți, de porci, de jur împrejurul altarului. micul dejun între 7 și 10, prânzul ne prinde la o bere rece iar cina între 7 și 9, înconjurați de pisici multe, promoția ultimelor 6 luni. pe urmă, sub lună plină, ne iubim pe stabilopozi unde mistreții, sau porcii sau ce or fi umbrele acelea din apa neagră joacă volei cu mingea gonflabilă de plajă și îngână un cover laibach purtător de sensuri noi. când vara expiră, din noi nu mai rămâne decât o promisiune. un bucurești (în care știu că nu vei veni niciodată, pentru că dincolo de valuri știi bine că nu mai există nimic) mă așteaptă cu trenul de mangalia în care tu îți dorești să nu mai apuc să urc, mințită de toți acei mistreți, de toți acei porci, legende urbane din fumul de la frunzele cu combustie spontană care ne amintesc, care ne avertizează, dacă se poate spune așa, despre trecute păduri dobrogene de care atingerea ta și întotdeauna marea ne ține programatic la distanță.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate