Nu ascult, nici nu mă uit,
sunt un pierdut printre pierduții mei,
am cărat șaptezeci și nouă de recipiente
cu apă astăzi, am întocmit actul de-udare
spre o moarte mai depărtată —
am udat puzderie
de flori, arbuști, copaci, pomi,
ghivece, jardiniere, peturi tăiate
cu rădăcini înfipte ca demonul la vedere,
ruguri de zmeură cam absurd
arse de soare
în ochii îmbobociți sau
îndobitociți a uscare
și concluzionez: chiar mi-e jale

Nu mă uit, las pe celălalt, Irinel,
la pupitru,
nu ascult ce răspundeți, pot fi eliminat,
n-o să închid comentariile, udați-mă
și voi la rândul vostru
cu apă de robinet,
nu cu apă adunată de mine acasă, decantată
în sticle
de sticlă

Furtunul astăzi nu l-am înșurubat
să ud curte după curte,
așa că nu puneți nici voi vâna de bou,
luați numai furtunul
și dați pe mine, când trec obosit,
ascult cum se pregătește o falsă minune,
alta mai falsă pe urmă, una grotescă,
apoi regimul e dovedit fals de raptor
(în dialogul dintre Socrate cu Glaucon)
și nu mai sunt decât condiții de fugă
spre vizuini fără viziunile induse de alții