criza generală dă, de-un timp, la gioale,

seceta mă prinde, stors, pe bulevarde;

azi, printre terase goale-goale-goale,

am dat foc ispitei și mă uit cum arde.



trec, mai lent ca noaptea, lungă, de la pol,

într-un dans haotic, rătăcind, prin burg;

caut azimutul stării de subsol

și-n cocleala zilei, oxidat, mă scurg…



doamna mea, mai doamnă decât toată vara,

vezi c-am pus la gheață trei recipiente

adu-le pe plajă să le sorb curara

țelurilor noastre foarte divergente

până când, suavă, ne-o-nghiți sahara:

poate pe de-a-ntregul, poate pe fragmente.