Asemenea unor constelații unghiile
Îmi zgârie ochii pe sub privire.

Le simt în osul din care cresc ca risipire.

O inimă împingând nebunește îndistanțându-se
Ca să cuprindă în sânge neterminate zări.

De aceea, din când în când, tai și arunc
Ca pe niște volute surplusul lor încarnat.

Împuținate, unghiile își poartă umbra tăcând.

Sub cerul lor cresc nori de umbre
Ca riduri în pielea de pe obraz.

Din degete cu care ochi privesc căutând
Unghii îmi cresc din nimic consumând.