După mai mulți ani de cucernică căsnicie,

Prin legământ ținută în parohiala casă

Stă cu fruntea firavă sprijinită pe-o masă

O Kajiri-ndrăgostită şi fericită-n pusnicie...

(crede stăpânul... )

Îşi trage doar răsuflul din atmosfera sfântă

În care a consfințit a fi supusă doar iubirii;

Gorenele biciuri zămislite din harul vorbirii

Spre-nălțări albastre în spirit o avântă!

(crede ea...)

Mănunchiul de lumină spre masă se răsfiră

Spre floarea care parcă ar suferi de sete-

Mângâindu-i ludic aurul bucălat din plete

Într-o realitate aflată câteodată: Musafiră...

(cred eu...)

..........................

Frumoasa Soraya, obosită, prin lumină trece

Spre fereastra care o scoase din visare;

E hărmălaie afară şi plină de mirare

Se gândește: Cine să fie în iarna asta rece?

Priveşte-mbujorată prin cristalele de gheață;

Afară numai crivățul şi viforul se ceartă,

Răzleț doar Soarele îşi face câte-o poartă

Prin norii coborâți ce şchifuie prin piață!

Flăcări ascuțite se-nfing în agitate neguri,

Şemineul îşi aruncă umbre şerpuite

Prin curcubee ce pe pereți sunt asuprite

De lemne transpirate sfârâind de jeguri:

Noroaiele pădurii de foc sunt curățate...

Soraya se-nfioară şi pântecele-şi cuprinde,

Involuntar îngrijorată se aprinde

Spre Casian... Prin gânduri acrobate...

Trosneli se scânteiază în vatra ce se-ncinge

Cum temerea-i trosneşte tot felul de scântei

Din focul amăgirii aprins cu lemn de tei

Prin fumul de tămâie ce sufletu-i atinge...

De ce e pedepsită cu postul ce-o apasă

Iar tinerețea-i învelită-n sihăstria-ndoi...?

Îşi mângâie burtica, zâmbeşte iar un sloi

Din suflet i se topește şi, iar e radioasă!

Un mugurel de viață în ea se-nfiripă,

Căldura din odaie o cuprinde, o răsfață,

Seninul se-aşterne pe inocenta-i față

Apoi îndoiala uşor, uşor-I se risipă.

...........................

Naosul e plin de păcătoși şi mărimioare,

De copii, de îngeri, dar şi de satane

Nevăzute şi ascunse prin aer sau sutane

Sub icoane sfinte sau false lăcrimioare...

(Cred eu...)

Ah! Doar sfinți şi îngeri la loc de rugăciune

De ne-ar fi alături şi în viață şi în moarte

Dar unde-s credincioși cornițele îşi scoate

Vicleanul întunecat ce-aduce spurcăciune.

(Crede preotul...)

Încearcă fără osteneală să-aducă învrăjbire

Între frații buni, între copii şi dragii părinți,

Între soțul gelos şi soața cu mintea la sfinți

Dar sub cupola sfântă este învins de iubire!

(Aşa crede toată lumea...)

........................

Corul din strană-nsoțeşte-n dragă surdină

O voce caldă care când urcă, când coboară,

Candelabrul vibrează canoane, le măsoară;

Sufletele plutesc în a Domnului Grădină...

Casian pentru predică se pregătește,

Slujba s-o încheie cu sfintele poveți şi pilde,

Tilde valabile şi azi din feudale ghilde;

Iconostasul îl reflectă-Haru-i străluceşte!

(Vă urma...)

Emilian Oniciuc

Revizuit: 12.05.2023