M-am gândit că într-o zi versurile ori să îmi pară ca un fel de cumpene
Asumat
Trag de ele ca de dracu, îi trag coada, trag și uit să le pun cum trebuie în fântână și să le scufund și pe ele puțin prin apă
Așa de exemplu am cumpenele acu dar nu știu ce să fac cu ele
La ce folosesc
De fapt...
De exemplu, am cumpăna de lemn uns cu apă drept în mână, o țin bine, și mă trezesc că nu îmi ies versurile
Și că poeziile îmi ies total necrescute, ca tâmpe și efeminate, într-o carte de abia 150 de pagini
O carte mică și stupidă
Începătoare
De chinuieli și sclifoseli și de amărâtă
(Îs Emiza)
Ca un fel de Maria Ana, nu ca Toma...
În sfârșit, să vezi, să vezi și tu, s-Toma, aflu, și le apuc ca Toma nu ca Maria-Ana
Dar cu versurile nu merge așa cum vă tot zic cumpătat și apăsat
Ca Toma
Și-s dat cu var pe la piept
Ele sunt mai finuțe versurile deși eu sunt Toma
Am plecat, deja, pe ulița satului, înfoiată ca un Toma sau ca un Emilian Păun
Toate tipele satului alea faine alea urâte măritatele se uită la mine iar eu mă simt înțepat
Cred că nădragii-mi stau bine ca un fel de vioară în mine mai scârâîie de îmi cântă tot pântecul
Dacă trec...
Io-s, măh!
Cred că am poate totuși un mic neg pe nas
Poate e o muscă dar și aceea se duce (...sper din tot sufletul)
Căci e vară și cald iar mie îmi trebuie, nu apă, ci tocmai fântână de piatră veche - pentru că este mai mare decât apa
Și cam așa... Cum să vă zic...
VREAU FÂNTÂNA vreau apa, vreau să beau apa de nota 10
Trec în sfârșit pe ulița satului o străbat, de fapt, pe toată am cismele fără pată
Cauciucul scârțâie dar, azi, nu port pintene
Mai țanțoș nu e nimeni decât Maria Ana în piept de Toma
Și cocoșul (în piept, lat!) care, de pildă, e total idiot să se scoale din somn devreme la 5
Ce pasăre ce om se trezește la 5 ca să cânte tocmai la 5
Ci la 7
Dar poate are un sens și ăsta... Cocoșul... Kafkian, dar un pic altfel, poate chiar Dovstoievskian
Uit toată literatura pe care de fapt nu o cunosc și văd cocoșul drept în față
Îl caut aproape l-aș mirosi dar ăsta se scoala la 5 și umple tot satul e primul pe sat
E un sens
Seamănă cu Caragiale
Iar eu sunt matur, nu sunt comic
Cucurigul ăla al lui este de fapt toată Kabala de la un capăt la altul și înapoi...
Dar să nu mă comparați cu prostul ăla
Idiot cocoș al satului
De ce tragi clopotele Mirică (Mitică)
Căci orice cocoș are numai 2 kile și nu mai mult iar eu am crescut, în piept, și sunt mare
Străbat ce trebuie străbătut de fapt calea ulița ajung la fântână apuc cumpăna
Și până nu o scufund în apă și până când nu văd apa din fântână suficient de bine
Dar mă uit încerc să privesc
Tupeu... (secret bărbătesc - cheia de 7 inch)
Și până nu o scufund în apă și până când nu văd apa din fântână suficient de bine
Nu am învățat nimic din această viață, e viață, de fapt, bărbătească de viitor șmecher
Și până când nu văd apa și până nu bag cumpăna, în ea
Apoi...
Surpriză...
Ce dracu vine înapoi prin găleată, ce e...
Mă uit, mi-e spaimă, chiar, nu frică, dar nu zic la nimeni mă țin mult cu pinteni dar tremur
Ce dracu vine înapoi prin găleată, ce e...
No acum ziceți despre ce naiba e poemul de sus
Căci eu plec către sat și către viață
Și mă uit în ochi, să văd cu ce ochi mă privește înapoi dacă mă duc la fântână
Și dacă vreau și să am ceva feed-back din adâncul fântânii

Viața dracu și cumpăna că o apuc și o scufund, numai să miros apa fântânii, din sat

Să văd cu ce ochi privește fântâna (și viața)

Să o apuc cum trebuie și cu schepsis în sfârșit deslușit

Și mă uit în ochi, să văd cu ce ochi mă privește și să bag cumpăna în ea, apă

Cu ce ochi te uiți fă, că-s ce trebuie

Și ea tot privește

Pe mine

Cât face... Viața... Cumpăna dracului... Satul și Ulița... Măritatele alea, ce se uită când viu înapoi

Ce dracu vine înapoi prin găleată, ce e...

Cât face apa cum arată ce e cu ea, cât e, ce e, aur, nămol, ce dracu, băgatu-o-aș cu putere în apă cumpăna, la fântâna din sat

Ce dracu vine înapoi prin găleată, ce e...

(Că-s Ana...)