PATRIA

Acolo unde munții falnici din veci ne dănțuie în hore,
Cu plete albe sub coroane și abanos de codru-n vale,
Se domolesc în bărăgane ca aurul sclipind în soare,
Și-ngenunchează lângă Istros, cântându-și bocetu-n cavale...


Acolo unde doar în tine bat clopote din catedrale,
Și-n tâmple-ți răscolește dorul cântatul toacelor din culme,
Unde din bucium răsar stele și blânde doine vesperale,
Acolo-ți este nemurirea și tot ce ai mai sfânt pe lume:
PATRIA!

De simți din pumni cum izvodesc ale străbunilor cetăți,
Cum inima-ți tresare-n piept în ritm de marșuri triumfale,
Cum din pământul răscolit răsar eroi ca alte dăți,
Umăr la umăr cu credință, fără să șovăie pe cale...


De simți părinți în rădăcini și ploi de lacrimi în coroană,
Cum aripi de arhanghel cresc în sfântul plânset de balade,
Cum zbori netulburat spre zei și-apoi cum te cufunzi în țarnă,
Acolo visele-ți sunt sacre iară pământul ți se cade:
PATRIA !