Nopțile se scurg tot mai greu
nu mă ajută prefixul promis
să-l împart cu tine pe din două
până ce somnul va uni
tavanele cu vecinii,
iar ziduri înalte și reci
nu-și vor căuta alți locatari,
posibil cândva iubiți.

noaptea-și amestecă culoarea în dor alb
cu vecinii puși în rame sculptate
și poze în vitralii pline de păsări
alungate de sunetul puștii vecinului
șchiop

despre vecinul șchiop, un închipuit-
la balul bobocilor dansatori
țintea mereu cu capse, prea aprig,
fetele toate-l iubeau
avea atitudini spumoase ca valul
...coarne de cerb veteran,
pregătite adesea ca ele să spargă
cuiburi atârnate sub geam.

trăind fără lumină pe scară
desenez versuri pe tavanul minții
până ce "iubirea" nu va mai locui
în tencuiala veche a capului meu,
și
fără să- mi mai fie teamă de dispariție
te răsplătesc desenând,
desenând o casă sub grinda cu număr par
o casă fără vecini vânători,
astfel, nu ne va găsi nimeni,
iar strada noastră să fie
noi doi.