Priceperea
neîntrecutei iubite Ki
era ca pe timp de război
când vine brancardierul
te dezgroapă
la timp să nu te sufoci
de la suflul unei bombe
cu pământ peste tine
și te duce la cald
cu răni ușoare
iar doctorul militar
te dă unei infirmiere să te dreagă o noapte
în loc de-a te declara rănit grav
cu permisie pe acasă


Plânsul lui Ki era un râset
înregistrat la altă frecvență
de unde nu
mai reușeam
să le deosebesc

Și dansul lui Ki era dăruire
în brațele mele
și faptul că reușea să-nvețe
pe un convalescent ca mine
pe frontul încă necasnic
cum se face plăcintă
înghețată
pizza
din ceea ce este
în viață ingredient esențial
și-n postul morții păcat

Sărutul lui Ki nu mi-l
mai pot aminti prea mult
fiindcă îi plăcea
să fie ea
peste tot mângâiată
sărutată
linsă —
a
ba nu
greșesc
era cel mai exotic
din fructe
ea te hrănea
avea și mușcături
ce lăsau buzelor
gustul sărat
al sângelui de lungă memorie