margaretă mereu când bag în mine ketamina

cam cât încape într-un cal de munte, negru-forță,

cu-aceste idealuri îmi încarc la loc stamina

și ard efervescent precum o torță. în trap spre bal

în pașii cadru, neasumați pe vremuri, însă-acum

oi una, două, trei și patru și sforăi strașnic peste drum

gonind spre tine, către trecerea de an, slalom divin

printre eroi de bâlci și farmazoane, și vuvuzele și miros de tuci

purtând memorii de fierbinți castane, de kürtőskalács cu vanilie și nuci,

și de geopolitice dileme: doar mie mi se pare

că atunci când vii te duci? sau poate ai venit dar prea devreme

in bruges, la târgul de crăciun siluit de filmare

après nous, le déluge, doamna mea, le déluge,

hai, fii tare, sub cerul spart, cel din poema rusă, în

care eu sunt dus și tu ești dusă.