o dimineață care te calcă pe nervi
ca eticheta textilă a unei haine
luată pe dos

cauți febril
rugăciuni de eliberare
scrise cu evlavie de amorth
exorcistul șef de la Vatican
în loc de amorth tu ții minte amon amarth
zâmbești prostește
pe undeva exorcismul
și viking metalul se aseamănă
captiv în propria țeastă
ca un firișor de santa maria în grinder
te plimbi în cerc
îți închipui că ești geo costiniu
și nu mai vrei de la viață decât
un ultim șpriț
scuturi capul frenetic
intri în panică
te întrebi dacă nu cumva
un astfel de gând
e semn de recădere uscată

involuntar
te lași hăituit
amintiri și senzații de-a valma
ca niște gunoaie spațiale incandescente
ești convins
după toate câte s-au întâmplat
nimeni zdravăn la cap
n-ar fi scăpat întreg
în afară de soartă kismet karma
noroc aură pozitivă sau îngerii păzitori
altă explicație nu găsești:
fizic și sufletește
ai dat colțul demult
dar pentru că n-ai făcut-o cu grație
și ai lăsat lucruri neterminate
altcineva te trăiește
și-ncearcă să dreagă
ce se mai poate