poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 507 .



Saturn
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [CYbeRViRuSS ]

2023-01-18  |     | 



Din cer nocturn, cade vestitul
Flămând de glorie - neiubitul
Arhanghelul speranței noastre
Împodobind tărâmul cu zestre.

Saturn, ce spintecă ca zarea
Cu coasa-i nebuloasa marea
Îl împunge pe arhanghel
Cu vârful armei de oțel.

Îngerul, purtat de dorul luptei
Se-neaca în ocean de haos
Cu pumnul strâns curgând în jos
Din ape cu țărâna ei.

Răbdarea, calmul și speranța
Degeaba sunt pe lume - clanța
Spre rai a fost împinsă
Iubirea a fost de mult stinsă.

"Dar ce-i iubirea?! Nemurirea!
Este răspunsul ce îl caut
Din cărțile ce le-am născut
Răscumpăr prin ea fericirea."

Zicând prin glasul minții - văzul
Arhanghelului-i se-ncețoșă,
Cum poate creatura lucra așa,
Cu cărți pe care le va citi fiul?!

"Pesemne fiul va tot știi
Că-n lume conduc numai așii"
Răspunde Anghel foarte epic
Scoțând din teacă lama câte-un inc.

"Străluce, tu, credință moartă
Sub a lumii întinsă soartă,
Te proclam spre nemurire
Ca să dai lumii de știre".

Și-l împinse către zid
"Pofta acum ți-o ucid"
Gropi adânci descind din vid
Spre Anghel și îl surprind.

Aparent, dar sabia,
Strălucea precum o stea,
Dar străpungeri de belea
Găureau armura sa.

"Unde ești tu sănătate?
Absența să te ajute
Căci în lipsa ei fac multe
Chiar din tine țes o punte".

Bestia ce-i scoate cu ața
Din sânge lui Anghel viața
Luminată e de firea
Sabiei ce strălucea.

"Vai ce armă dereglată
În afara nevoii-i aftă
Tu care ești fire curătă
O mânuiești de zici că-i artă".

Cu trupul mântuit de stele
Creaturii-i vânează mâinile
Întors, decis aruncă spre ele
Invocând o ploaie de inele.

Luminoase, glorioase
Spre gâtul bestiei nearse
Și cu aripile-i sfinte
Se împinge spre morminte.

Iar cu pieptul sfâșiat spre cer
Se-nalță în al coasei mister
Plătind cu globule de fier
Tribut nopții și al său ger.

Și cum ea din rău se-ncarcă
Pe arhanghel ni-l despică
Metamorfozat în stele
Sub esență de mărgele.

Va mai trece înc-un secol
Și-un arhanghel va ieși din gol
Reîncarnarea sa-i vestită
Lumii și e proslăvită.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!