în ceas prin glii nu-nfige ploaia plete
seninului tăcere-i sus de nor
da-n ceas ce vine poate iar să-mbete
cu pletele de apă ce ne dor.
din haos lumânări arzând încete
în noi tristeţii săvârşesc omor -
în ceas prin glii nu-nfige ploaia plete,
seninului tăcere-i sus de nor.
prin sită de lumini trec bezne-n sete,
de sub magia nopţii mă-nfior
în lună-i vârcolacu-n somn uşor,
sub lună umblă umbre pe-ndelete,
în ceas prin glii nu-nfige noaptea plete.