... cadoul de Crăciun rămas nedesfăcut
ceasul acela bărbătesc mic dreptunghiular
salariul ei pe 4 sau chiar 5 luni,
dacă mișc cutia îl pot auzi măsurându-mi timpul
înăuntru, avea probabil din naștere această trăsătură
de aș da mai slab sau mai puternic lumina pielii
ca o veioză reglabilă de la buton, unică era
și i-am făcut mult rău, speranțe sunt încă
chiar dacă separate, gândesc că cel mai regretabil lucru
e să vezi cum se stinge o minune chiar dacă lumini
se vor naște mereu, mă-ntreba, ai văzut atâtea locuri
care e locul tău preferat unde ai vrea să trăiești ?
se aștepta să-i spun că undeva în Lisabona
într-un apartament deasupra unei librării
sau într-o mansardă în Mala Strana din Praga
de unde să se vadă podul cel vechi de secole,
sau undeva prin insulele africane stăpânite de portughezi,
îi arătam locul meu preferat pe genunchii ei, între brațe,
râdea, spunea că se aștepta și la asta oricât de clișeu ar suna,
de romanțios, râdea, și-mi cuprindea capul
în locul lui preferat, și-mi voi aminti toată viața
cum mi s-a așezat o vrabie pe umăr când am ieșit din biserică,
când aproape că era să mă pierd de tot.