iubito, chibritul liniștii mi s-a stins
vino să-mi încălzești carnea gândului
tu, atât de fecioară la minte
eu, putregai de-ntuneric
mi-s însă și dulci înnoptarea și frigul
iubind flagelarea speranței
chibritul haosului aprinde lumânarea infernului
și nu pot face nimic să nu se aprindă chibritul
întru lumina neagră a lumânării aceleia,
spre închinăciune a oamenilor demoni,
la o adică nici eu nu-s om înger alb
și des postesc de la Bine
doar tu, iubirea mea fecioară la minte
îmi amintești de rădăcinile-n Rai