la o adică nu e nici o distanță între a muri și a sta degeaba
doar lacrima celui rămas îți zguduie piatra
tu râzi că ai scăpat de noaptea nunții zilnice cu zarva
unde mai pui că nici frica nu te mai ține sub papuc
și ai încălțăminte de stradă a raiului
ori sărutând cu tălpile duhului papucii de casă ai lui Dumnezeu,
gândurile nu ți-or mai chinui probabilitățile Binelui
când organele genitale ale Răului îți violează lumina
mai bine mort, zic,
pe urmele tale clopotele să tragă la măsea o ultimă zarvă