Pare că taci chiar dacă-mi spui
Răspunsul pe care-l aștept
ÃŽmi pare vorba ta, de-o vreme,
Scrum și coajă.

Te-aud, te văd, te simt
Undeva uitată,
Închisă după propria-ți poartă,
Ascunsă în gestul respingerii întruchipate
În limbajul tău.

Și doare,
Doare că spui,
Doare că taci,
Doare că pleci,
Doare că vii.

Îmi zgârii gândul și inima
Și-mi simt îngenuncheată clipa atunci când,
De oriunde-ai veni
Îmi traversezi șoaptele amintirilor
ÃŽntotdeauna
Pe note melancolice.

Iartă-mă,
Te rog, iartă-mă
Ca să-mi pot găsi din nou inima întreagă.
Iartă-mă
Și strânge-mă într-un cuvânt pe care
Să-l pot citi, scrie sau memora,
Din el leac să fac
Să-l pun peste fisura care sângerează încă până-mi spui:
Da,
Da, te-am iertat.