I

aștept în stația dostoyevskaya
mișcarea de sub pământ pulsează
de parcă
în el s-ar afla o inimă

marmura
înfiptă-n călcâiul vremii îngheață picătura de sânge,
condensează oasele, ace--nfipte-n pereți,
vârtejul m-atrage ca o pâlnie, genunchii îmi tremură,
încă mă-ntreb: cum ajung la prospekt mira

II

o întreb pe mătușa liudmila
așezată pe un scăunel micuț, cât o furnică
vinde floarea soarelui în stația lubianka
numai eu alerg
să-mi recapăt suflarea dincolo de hotarele-n care a fost concepută


muralele lumești sfidează întunericul
siluetele opresc inima din bătaia de inimi
„Idiotul” a ieșit din cărți
- umbra lui, umbra mea, sub pașii trecătorilor grăbiți să cumpere
cum și cine și când, simplific totul
continui s-alerg

III

sub pământ umbra are o viață numai a ei
deasupra aroganța prinde formă
confuzia s-așează pe umerii goi transformându-se-n normă

incertitudinea nu deranjează impotența
aud trenul

câtă binecuvântare

IV

nuditatea terestră cuprinde siluetele, hoți inconfundabil
rostogoliți de cuvinte când ochii devin vrăjitori în nori
pașii curg deasupra Eiffel-ului tău
respir
pentru cât timp

V

pe măsură ce visul își taie marginile
simt arsura din piept, tălpile lipite de piatră,
o fracțiune de secundă mă-ncălzesc în „La vita è bella”
sângerez,
cui îi pasă: iluzia cedează tentației
profunzimea se luptă cu liniștea
cartea cade pe șoaptă

VI

cu buzele pământului la metroul din moscova mănânc gem din cireșe amare
numai mătușa liudmila este mulțumită de clipa ce vine
ochii ei sclipitori calmează hipnotica de sub lume
bucuroasă
a vândut toate florile soarelui