ți-a rămas inima pe geam
desenul copilului așteptând ploaia
în spațiul strâmt dintre aorte și vene
ascunzi bubuielile minții
copilăria și moartea
liniștea sacadată a gerului
când pe frunte se lipeau sărutări
adormind în rugi

printre dungile desenate cu degetul
lumina străpunge retina ca un ciob
în spațiul nou format
curge trecutul cu 16.685 de poze pe secundă
golești din creier bucurii zâmbete
palma aia alunecând pe obraz
când primăvara se învelea în părul ei
sau
când toamna era o simplă frunză
unind brațe

închizi pleoapele
în căldura prea timpurie a respirației
vezi lacul în care înotai - deșert de valuri negre
pe maluri alunecă șerpii mușcând din apă
viață mugind a furtună

prinzi cu palmele balustrada
expiri tot veninul
plămânii tăi au consistența unui cocon
în ruperea crustei
năvălește cenușa ultimului drum

și acolo
în spălarea pe față cu vechiul
pe fruntea ta rămân urmele unui sărut

cândva
desenai inimi pe geam și le dădeai viață
acum
cauți o viață pentru tine