Poem salbatic, haita gindurilor fara cuvinte sfisie fisii din inima
Vorbele smulg zdrente de carne vie.
Constituit ilegal in tortionar, avocat diavolesc imi impart judecati solomince radicale:
Ori eu, ori eu, care pe care!

Am turbat cind cineva mi-a pravalit idolii de carne
Noapte si zi sint cu ochii pe trupurile lor
Ei, maiestosii, acum cu pielea scalpata de pe craniu
De se vad rinjind dintii albi iesind din radacina
Cu globurile ochilor stafidite in goluri.

Iubito, te-ai facut urita si grasa
Diforma de batrina ce esti – nu conteaza anii
Ne uitam cu rusine-n oglinda.

De cind te-a cuprins boala
Dinauntru sapind
Ai 30 de kile si-un pic
Ti se scurge prin gaura in matul gros ce ti-o facura doctorii, vinzatorii de nesperante
Ei au zis ca asa e bine, sa fii impotriva naturii cu frica de Dumnezeu.

Timpul e scurt pina cind nu se va mai putea vorbi cu tine nici in urlete.
M-ai implorat sa termin cu tine
Repede-repede, sa te ucid, asasinez, euthanasiez
Orice, sa nu-ti ma rupa suferinta din carne vie in numele Sfinteniei Vietei

Doctorii ne-au amenintat cu Bratul Legii sa intram la paliative
Ca stiu ei ce fac, ca nu-i treaba noastra de nemuriti.
Eu am doar pina miine la apus sa ma hotarasc.
Daca sa te sugrum cu perna, sa-ti scurg singele, sa te strivesc cu barosul din magazie.

Poezia nu mai e gluma, domnii mei, domnisoare!
Ori noi, ori noi, care pe care!