poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-01-24 | |
[tată
nu ți-am scris vreun vers vreodată uite că am rămas un copil egoist și-ți scriu tot pentru mine cuvintele păstrate pentru viața ce vine] mai nou dumnezeu îți pune pink floyd de câte ori vrei iar la schimb îi explici matematica omului cum se iubește la pătrat din poziția fetus după ce credeai că nu a mai rămas ceva de iubit ai băut marea moartă și ai fumat cenușa lui krakatau fiindcă te-ai încăpățânat să astupi scânteia ce putea porni incendii în gerul bătrâneții abia așternut pe buze crăpate îți aprind o candelă în loc să te incinerez iar sunetul brichetei este un solo de chitară electrică achitat cu lacrimi - o poveste nespusă până acum despre cum ți-a bătut inima prea tare pentru cei pe care nu i-ai atins la timpul potrivit dacă nu te mai întorci te rog cântă-mi un blues din lumi sacre să culeg învățături din coșmaruri între timp femeia de lângă mine mă leagănă la sân mă protejează până mă maturizez și reușesc să îmi înghit plânsul cu lapte când eram mic mă țineai pe umeri să-ți ating așteptările să te ajut să privești dincolo de orizontul cunoscut apoi mi-ai dat drumul pe lume să învăț din greșelile tale din lucrurile pentru care nu s-a inventat radieră o iau printre rânduri și te caut în cifre vii într-un caiet cu încercări de a rezolva ecuația emoției într-o înjurătură spusă în glumă într-un stent înfipt în inima orașului în care te-am pierdut #regret că te puteam întâlni mai des dar am ales să clipesc pe poteca tatălui #regret că n-am făcut de mult o poză împreună ca să mă văd al tău pe noptiera timpului trecut #regret că te-ai oprit din mers după ce ți s-au umflat picioarele iar eu nu m-am grăbit să-ți aduc nepoții la ușă #regret că ai rămas singur când credeam că îți sunt alături #regret [...] fericirea e un sacrificiu dar de acum înainte să mă știi împăcat noi doi suntem soldații “dayma” ardelenii în sumane negre de la arcole culcăm regretele la pământ cu patul puștii după ce ni s-a sfârșit muniția momentului de data asta eu scap cu viață iar sângele îmi zâmbește înapoi am fost ca doi bărbați proști care-și spun ce simt doar la sfârșit [și totuși și-o spun] ne-a trebuit levierul să ne despărțim buzele însă în ultimul tău an am învățat să fim prieteni de-o viață [măcar asta ne-a rămas] voiam doar să te mai cunosc să mă mint că mi-e de ajuns să te aud mâine [și atât] păcat că am intrat prea târziu în casa ta ca să-ți găsesc ultima suflare m-a întâmpinat conturul ceasului oprit și iluzia că te puteam salva cumva de tine dacă ajungeam în orice altă clipă ce-a trecut acum știu în sfârșit unde locuiești te-ai cazat la Hotel California și golești un pahar de coniac apoi mă suni un minut cu taxă inversă ca să-mi descrii cum așternutul miroase a țărână proaspăt răscolită sau cum galaxiile sunt pete pe tavan pistrui neînțeleși pe pielea infinitului în care ai pășit ne-am luat rămas-bun stângaci pescuind vorbe din groapa marianelor ca pe niște comori îngropate într-o dragoste din adânc dar îți mulțumesc că te-ai scufundat cât ai putut veghează-mă oricând îți scoți aripile de la curățătorie iar eu am să-ți port barba și numele până vine vremea să-ți mai iei fiul de mână să-l ajuți să facă pași stinși pe cuburi de granit în liniștile de demult tată tragedia este că tu tot trăiești ai rămas captiv în acest poem ca un licurici predestinat să se învârtească veșnic într-un borcan cu amintiri păstrate de dragul meu 24.11.2020 – 24.01.2021
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate