nici să nu te gândești
îmi ajunge să respiri printre degete
odată cu stropii fierbinți
nopțile oprite la sânge
scurgerile femeilor ce și-au ucis pruncii

precum o căutare zadarnică în cuvintele ghicitorii
creșteam fără să știu că tinerețea nu este o vârstă
este clipa când ți-am mângâiat părul
și mi-ai mușcat umărul din care țâșneau poftele

bănuiesc că dumnezeu nu era prin apropiere
doar sunetul armelor
motivul pentru care niciunul dintre noi nu mergea
mai departe
ne-am ascuns între sânii unui bilet lăsat sub cana de ceai
tu cu zăpezile tale trădătoare
eu cu păsările ce însoțesc morții
vom naște monștrii albi
și vom trudi să-i ascundem de oameni

am câteva flori carnivore în casă
noaptea nu iese prin aceeași ușă
dacă mă trezesc înaintea ta îți voi tăia părul
îl voi pune în geam
să-mi aducă aminte
de
icoana mamei
lăcrima de fiecare dată când aprindeam gutui
zăpezilor slave

nu mai sunt același om care a plecat de acasă
mi-au crescut pletele
mi-au crescut gândurile
dar mă obsedează în continuare fântâna în jurul căreia
îmi alergam iubirea

muma se supăra când i se stingea țigara
fi-ți-ar a dracu' de năroadă

într-o zi au venit rușii
ne-au pus după înălțime
mi se părea că sunt cel mai prost produs al veacului trecut
nu am plâns
nu mi-am tras șapca pe ochi
am vrut să o petrec în timp ce scutura scrumul
pe chipul lui lenin
am jurat cu buzele albe de sare
să mușc întotdeauna mâna care mă hrănește