poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 154 .



Setea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cailean ]

2020-09-24  |     | 



Moto: ”și paharul Tău este adăpându-mă” (Ps. 22,6)

E o arșiță-n tine, un leșin
o moale oboseală care te îndeamnă
să te culci în iarbă după ce ai cosit.
E ca o dorință rece pe dinăuntru.
Un gol în mijlocul pieptului
pe care îl vrei umplut nu cu carnea ta
ci cu a ei.
E ca niște brațe care te-ar înlănțui
dar nu le permite distanța.

Setea e ca o umbră pe care o vezi departe
și tu ești încă în plin soare arzând pe nisip,
ca visul unei fântâni în inima deșertului
când doare înăuntru.
E durerea sângelui când
nu mai are iarbă prin care să alunece
e ca o stea fără lumină, orbecăind.

Setea e foamea de aer a înăbușitului
e focul din mijlocul iernii,
un pinguin împingându-se cu burta pe zăpadă.
E peștele lung care înoată printre vareci.

Curtea mirosea a iarbă zdrobită
în munți se auzea durduind.
Ce sete mi-a fost! striga cosașul în ploaie,
fără o coastă.
O, da, setea e o catedrală gotică
când inima-i răpusă,
e o liturghie bizantină când afară e război.

Setea e să te porți cu fața deschisă în lume
când frica și ura pândește la următorul colț.
E iubirea care dacă știi că nu vine, vei muri.
Setea e atunci când strigi peste prăpăstii,
ecoul care vine-napoi de nicăieri.

E mireasma furtunii în luna lui cuptor,
e un greiere care așteaptă seara în vara încinsă.

De universul stă înclinat înspre tine, ți-e sete,
De soarta potrivinică se va ridica hidoasă la orizont
zgomotind,
tot da.
Refugiul găsit după ce-ai alergat prea mult
înspre-rotind.

Între apele de sus și cele de jos ne-am trezit noi doi,
bea-mă mai repede, îmi striga.
undeva la mijloc, un fel de insulă pierdută
axis mundi când apele roiesc împrejur.

Planeta setei abia a fost inventată
așteaptă noii și mirații ei doi exploratori.
În ochii ei, ca-n nori
ca-ntr-o peșteră ascunsă.

Setea din piept e giuvaer închis într-un turn
e doar a ta și face lumină.
Setea e subțire ca foița lichidă pe prund
nu e groasă ca mierea,
nu stă, ci este curgând.
Nu poți s-o uiți, că e parte din tine
nu poți s-o fugi, că e lipită de gând.
Setea e un înger visând.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!