genunii de dumnezeiesc îți suie
o rugăciune-n zarvă de tăcere
interioara lume-n lacrimi piere
și-i neființă multă la statuie

pe zid de astăzi mâine zvon de ieri e
și alb e sub cerneala amăruie
iar umbra umblă unde miezul nu e,
sub coaja omenească vis a cere

femeie, șezi de cugetu-mi răpusă
ci doar mirări mi te aduc pe-altar
ofrandă în rătăcitoarea-mi spusă

deschid corola dimineții iar,
în neaua de hârtie-mi ești depusă,
s-a dat această iarnă și-n ziar...