poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Pasăre măiastră ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-15 | |
Am mers și eu dinapoia cuvintelor,
ca după dricul Stelarului închipuindu-se mort, la stânga, la dreapta, de jur-împrejur și astăzi mai stau femei cu batiste, femeile-acelea cu ochii mijiți, cătând către mine și-abia amintindu-și ce-am fost ori n-am fost. Rădăcini nu au decât umbrele, paharele verzi vărsate la morți, sufletul cojit al chitarelor mele, nu inima mea, neciobită. M-am ridicat. De-aici început-a sfârșitul. Pluguri de ani m-au întors și re-ntors, până când degetele, până când tălpile, până când cizmele singure-și văzut-au de drum, prevestind ca oricând, putrezind și tot mai spre-amurg târând catarame și sânge – ce-a fost de murit s-a murit în spelunci. Obol dimineților ce stau să mai vină – schele de aur ridic, schele de os și coniac – zilele mele sunt cântec.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate