poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5694 .



Lupul și Câinele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [donaris ]

2020-08-14  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



Un Lup ce-ajunsese numai piele şi os,
Căci câinii păzeau stâna straşnic de tare,
Se-ntâlni într-o zi c-un dulău arătos,
Puternic şi gras, rătăcit pe-o cărare.
Să-l prindă, să-l rupă în zeci de bucăţi,
O făcea chiar şi azi, ca-n multe-alte dăţi
Cu prăzile lui, dar acest câine vânjos,
Se-apăra, foarte sigur, şi el, curajos.
Deci Lupu-l abordă umil şi atent,
Făcându-i chiar un mic compliment
Că-i un tânăr dulău voinic şi frumos.
„Depinde, Lupule, numai de tine
De vrei tu să fii asemeni cu mine”,
Îi zise Câinele-atunci, foarte drept,
„Lasă azi codrul, şi fi-va-ţi mai bine,
Te-asigur, e-un lucru atât de-nţelept!
Nu vezi tu ce jalnici, mizerabili şi răi
Trăiesc în pădure toţi semenii tăi?
Să moară de foame, aceasta li-e soarta;
Nimic nu au lesne, nici masă uşoară,
Şi zeci de primejdii îi tot înconjoară,
Urmează-mă-acuma, şi viaţa ta-i alta.”
„Dar”, spuse-atunci Lupul, „Ce trebuie să fac?”
„Nimic, doar s-alungi pe milogi, cerşetorii,
Să-i bucuri pe-ai casei, scrutezi trecătorii,
Şi-i faci stăpânului veşnic pe plac.
Cât despre plată, vei primi, pentru zel,
Tot felul de oase, de pui, porumbel,
Şi multe cuvinte de-alint, dezmierdări”;
Visează deci Lupul fericirea, de-acum,
Şi-n plâns izbucneşte, cu înduioşări;
Da’n timp ce veneau alături pe drum,
Văzu gâtul Câinelui, într-un loc, că-i frecat.
„Ce ai tu acolo?” îi zise. „Nimic...”
„Cum nimic?!...” „Nu mare lucru... Un pic...”
„Văd totuși un semn, și-aș vrea să știu ce-i?”
„E semn de la zgardă, căci eu stau legat,
E urma de la rosătura ei.”
„Legat?” spuse Lupul, „Dar tu n-alergi oare
Când vrei?” „Nu, însă contează cumva?”
„Contează, amice, și-ospățul de care
Vorbeai, cu-acest preț, nicicând nu-l voi vrea,
Și n-aș vrea nici comori îngropate în stâncă”,
Mai spuse fugind, şi-acum fuge încă...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!