poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Spun muntelui să se arunce în mine ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-30 | |
A trecut ceva vreme de când nu ne-am mai băut împreună cafeaua
și uite că acum în sfârșit ne-am reîntâlnit pe terasa de unde priveai grădina de flori. Aș avea multe să-ţi povestesc începând cu faptul că strănepoţii tăi au crescut mari și cu siguranţă ai fi mândră de ei. Aici, la tine, lucrurile par la fel ca atunci când ai plecat deși multe s-au schimbat între timp. Unele vești o să te mâhnească așa încât îmi va lua un timp până mă voi hotărî să ţi le spun. Despre mama află că este bine, sănătoasă, dar asta sunt convins că știi, doar petreceţi atâta timp împreună când vine să-ţi aducă flori la mormânt. Nu știu dacă ţi-a povestit de frate-miu probabil de fiecare dată și-a ascuns lacrimile așa cum o făcea și cu mine când eram internat asemenea lui. Sau poate că de fapt tu ești singura căreia îi spune cu adevărat ce are pe suflet uit mereu că lângă tine redevine și ea copil, oricât de mult am îmbătrâni mama rămâne tot mamă. Mi-am și imaginat, pentru o clipă, cum ţi-ai număra agoniseala ca să te duci la el cu o cutie de bomboane deși ar fi fost pentru prima dată când ai fi urcat într-un avion. Așa cum mi te imaginez umplând salonul lui de spital cu miros de pământ reavăn și flori de câmp. Iar apoi ai fi tresărit de fiecare dată când ai fi văzut un avion trecând deasupra casei gândindu-te că zboară în direcţia lui. Din fericire lucrurile merg mai bine acum, nu ţi-o spun ca să te consolez, ci pentru că este adevărat. Eu am să rămân o vreme aici, vom avea din ce în ce mai multe de discutat. Acum privesc grădina în timp ce-mi beau cafeaua și știu că încă nu, nu ai plecat. De fapt am retrăit sentimentul acela straniu din copilărie când mi se părea că pomii au înflorit la atingerea ta
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate