scrutez orizontul căutând lumină
îmi lipesc de o stea rugăciunea
m-aș rătăci fără noaptea senină
cu sclipiri albastre umplu goliciunea.

pasăre de noapte sunt ca un huhurez
pădurea de doruri o străbat în zbor
un munte de credință conturez
cu gândurile strânse într-un sobor.

izvoarele mă cheamă la povestit
despre cum se scurge timpul în aval
în glie atâta dragoste am investit
că se minunează și ultimul rival.

las urme de iubire pe unde pășesc
Dumnezeu mă iartă dacă mai greșesc.