La orizont curg țărmuri cerebrale, –
Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul,
Și-aduce timpu’-n pătrunderi abisale
Lumina nomadă, ce-și scrie universul.

Și-și duce soborul suflări ce se strâng;
Din albe chemări cetăți se deșteaptă, –
Suspine fierbinți în nori se preling,
Iar drumuri tăcute s-au strâns pe la poartă.

Cutremur e-n spirit, vibrații se sparg,
Poeme se nasc din povestea lunară,
Romanțe vor zeii prin al nopții șirag,
Iar porii din îngeri vibreză-n vioară.

O stea mai răsare din geana de foc
Și Phoenix continuă-n vulcanicul joc!