Noaptea, în coroana de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste șoapte-n buze de poeme.

Vulturi de pucioasă-au să pătrundă
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munți cu foc inundă
Și-n priviri de nori plânge visarea .

Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-și cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri și prin rele
Și prin toată lava vinovată.

Prin secunde,-n pleoapa-ți de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă !