vino la mine în dimineața aceasta – mi-ai spus
și s-a făcut seară
nimeni n-a decretat stare de urgență
nicio regină-a-nopții nu s-a deschis
o normalitate și-a proclamat stările
în roșu pe viu
s-a incrustat dezordinea zilei
cuvintele au mușcat din degete
tăcerea îngerească surpându-se-n mine
nu s-a sfiit muntele să-L scufunde pe Dumnezeu

ne-a rămas ora aceasta:
o tabacheră / oglinda vernil / chitanțe pentru / vreo 20 și... de chestii minore:
hipnotizați ne ocupăm locurile

oameni se fotografiază
oameni se iluzionează
își dau cu farduri
și cu întuneric își dau
intră în durere
în toate singurătățile
înverșunați le acoperă cu pleduri / cu iluzii din fosfor
când lumina își dezvelește plăgile
se prefac a nu ști...
a nu se vedea cum pleacă... cum pleacă...
mint că n-au înecat niciodată o floare...
niciodată...