îl chema Ion și umbla descheiat la buletinul de identitate
azi s-a îmbolnăvit de o boală neidentificată
transpira îngrozitor, apa de pe trupul lui era sfințită
Ioana i-o lingea de pe piele să-i intre îngeri în inimă,
inima astfel spălată duhnea a sentimente,
unele mai iubitoare decât altele,
Iubirea atârna de gâtlejul sufletului
să toarne acolo Domnul vin îndestul
pentru o beție între Păsări, Pasărea lui Ion era cunoscătoare
Ioana doar își vopsea buzele, în lăuntrul ei se stricau fluturii de sete,
neîndurătoare, Ioana! munții cei doi din bustul ei așteptau
prunci pricepuți la supt, laptele e un alcool aparte
îți trezește demoni de frică, frica aceea de hârtia albă în care
nu știi în ce fel va ploua albastru; Ioane, dă-ți jos căciula
să eliberezi gândul, să curgă șiroaie cuvinte, astupă sfârcul sânului Ioanei că
îți încărunțește stihul degeaba; când am intrat Ion servea la masa rațiunii
acorduri de pace cu vinul, deja picioarele i se cangrenaseră
nu mai putea umbla nici în sus și nici în jos,
lângă oglindă buletinul lui de identitate devenise fals
până și Ioana își spăla buzele de urmele trecerii lui Hristos,
îl iubea ca o nebună în continuare, în duh...

Ion nu mai bea, curată-i Ioana, Iubirea-i iubea plutindu-și icoana