pe zări zidit e-un templu iluzoriu
visarea ta acolo se închină,
se leapădă alene de neghină
în apa cea din ochiul provizoriu.

făptura ta, a zeilor tulpină
e al atingerilor teritoriu
cum toamna e al frunzei crematoriu
și-omătul haina veșnică alpină.

mă ții în rugă și-n rostit smerenii
că vocea spre divin mi s-a albit
și vorba-mi vine-n calm pe la utrenii.

pe buza ta cuvântul l-ai zâmbit
și clipe se adună, sumedenii
pe calea grea a unui gând grăbit...