în fiecare dimineață
trenul învechit
poartă trupuri amorțite
iar și iar
spre locul de scârbă
de cazne
de infern

aceeași zi
aceeași săptămână
trăită
în fiecare lună
iarăși aceeași conversație stupidă:
- Ce să-i faci...
- N-ai o țigară?
- La tăți ni-i greu...
- N-ai o bere?
- Las'... când o fi mai rău
- N-ai cinzeci până-n cinșpe?
- Lasă că-i bine că-i vineri
- Ce să-i faci?

cadavre amorțite
purtate de trenuri ruginite
spre același bolovan
blestemat
în fiecare dimineață