mă vizitează-n noapte haimanale
de gânduri fără posibilitate,
în blânda verde-a clipei cavitate,
în plăgi de insomnii artizanale.

și jar de stele-i sus, în habitate
de liniște și-n ochi îs osanale
pe sub tăceri de om, în cer banale,
misteru-adie cu solemnitate.

iar luna cea de umbră melomană
din raze împletește rapsodii
și-un strop de întuneric mai emană.

penița-n dragostelor custodii
spre-a zice toate este, vai!, sărmană;
prin aer trec lichide poezii...