În amalgamul de iluzii
Pe care le trăim intens
Se nasc adesea și confuzii
Dar sunt și clipe pline de imens.
În adierea de momente
Pe care hotărât noi le creăm
Adorm trăirile latente
Și stau de veghe stări ce le visăm.
Lasă-mi Doamne gândul bun
Nu mă răscoli mai mult decât eu sunt
La răscrucile ce-mi spun
Voi găsi doar gândul sfânt.
Lasă-mi Doamne amintirea
Nu mă întrista mai mult de-atât
Stropii limpezi vor sclipirea
Și trezesc la gândul sfânt.
Nu mai las să moară clipa
Nemurirea e cu noi
Stăm de vom dori sub frica
De a fi doar noi cu noi.
Tot ce e aliniat
La senzația eternă
Va pieri neîntinat
Și va fi doar o cavernă.
Lasă-mi Doamne gândul bun
E miracol împlinit
Voi ști când să îți tot spun
Ce-a rămas ca neiubit.
Lasă-mi Doamne amintirea
Cresc mereu sub haina Ta
Sunt un fiu din omenirea
Ce-ar muri spre a salva.