poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 849 .



buenos días, tristeza, siéntate junto a mi
poezie [ ]
file de jurnal afectiv

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-04-30  |     | 



odată
un stejar creștea într-un ghiveci
de departe
era grandios,
chiar vanitos
oamenii treceau
indiferenți,
pizmuitori,
hulitori
inscripționau relativul în papirusul lui
nu se opreau până când
nu simțeau seva prelingându-se ca un sânge
pe bocancii lor
rânjeau
bolnavi,
își luau trofeele și trânteau ușa

***

de la o vreme
Dumnezeu
Se încăpățânează să nu (mai) plece
are multe uși închise,
un fel de biserici în care
ceilalți își exersează talentul de autoportretiști,
spiritul hedonist, narcisist,
plictisul maxim și hybrisul,
se grăbesc să-și lase semnătura peste tot,
dar „Dumnezeul ăsta” se încăpățânează,
nu are limite,
crește chiar și-ntr-un blestem

***

am trecut
pe lângă un copac universal
(un fel de axis mundi)
își adăpostea lacrimile în rădăcini,
inima lui creștea discret și sigur în durere
eu nu știam
l-am invidiat,
l-am sfidat,
l-am denigrat,
m-am folosit de umbra lui,
de rezervele lui,
de timpul și de verticalitatea lui

***

am trecut pe lângă un dumnezeu mic, aproape invizibil,
aproape cerșetor,
nu i-am înțeles filosofia, codul etic
am blamat, am râs, m-am supus absolut carpe-diem-ului
eram un singur chip,
masca hidrei colective
relaxat, nesfârșit revărsându-se în râsete ca într-o vomă

***

astăzi
nu-mi pot dezlipi obrajii,
simt cum e să cuprinzi universul dintr-un ghiveci,
să fii viu în neiubire ca-ntr-o binecuvântare
pe banca mea îngustă,
într-un colț pe care cu greu cineva l-ar bănui,
e loc pentru Tristețea bună,
aceea de a-ți crește sufletul încarcerat doar
ca să ajungi la cerul Bucuriei,
aceea de a-L găzdui pe Dumnezeu
în transparența inimii,
a gestului copilăresc de a te opri și,
în loc să lovești,
să începi să mângâi, să mângâi...
să nu te mai oprești...



***

veșnicia este o stare de spirit,
la fel și întunericul





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!