Se stinge dracu’ becu’ ăla mare,
pe bolta rece-s ultimul cocor
înțepenit în pulsul migrator
ce a cuprins și ultima suflare.

Dispar tâmplarii, doctorii, în zbor,
cohorte-n unghiul mic spre orice zare,
fetițe dulci, bătând din aripioare,
se duc și ele, orice trăitor

romano-dac visează milioane,
cuplat la țâța vestului cu bani,
sătul de dirijabile umane.

Pe-aici, iubire,-i e toamnă. Peste ani,
pe-aleea unde-mi tot dădeai castane,
se vor plimba doar ultimii castani.