Din pântece de Cer se-aude Glasul
Să curg spre lumânarea vieții, dornic
N-am mai murit de-o vreme și-s datornic
Să îmi încalț în rugăciune pasul.

Deș păcatu-n lume curge spornic
Mă diluiez în rugă, fac popasul
Zdrobesc genunchii de podea în ceasul
Lăsat de al divinității Ornic.

Și fără nici un gând m-așez în strană,
Secunda parcă mi se face veac
De s-a făcut cangrenă-n suflet rană.

Am fost la babe să-mi găsească leac
Dar în simțiri doar Dumnezeu mi-e hrană
Iar plaga de a fi e doar un fleac.