când m-a născut
pe vremea aceea
nu erau atâtea formalități
era precum în moarte
așa
abia apoi
pentru orice gest
un sărut
o plecare
o reîntoarcere
pentru factura la felia de cer
decupată pe o planetă din ce în ce mai diluată
pentru bună-ziua rostit metalic – astăzi
mi-e și frică să-mi vizitez prezumtivul mormânt
să deschid dimineața ferestrele casei și să las ochii fluturi
să îmi vâr mâinile în buzunare
peste tot apare
un dreptunghi sub care stă scris:
Please enter your password