pot părea lipsit de caracter
chiar așa
de ce să mă culc cu adevărul
dezgolit de sine
privind spre cer
în căutarea unei ordini
mă aplec
mă supun
mă las mângâiat cu minciuna
învelesc nerealizările în staniol
le fac statuie
mă închin lor

devin sclavul propriei închipuiri
locuiesc acolo unde toți aplaudă
teatrul meu devine din ce în ce mai mic
scena nu mai cuprinde simplitatea

unul câte unul
firesc complicați
cu palmele bătătorite
fiecare spectator poartă vina răstignirii