Mă uit la voi și-mi vine să casc.
Mă uit la voi și văd prin voi, ca prin sticlă.
Vă cântăresc din priviri umbrele și constat:
Luate la un loc, nu fac nici măcar cât un scuipat.
Mă uit la voi și aștept să vină ziua în care
veți pleca în noapte și în noaptea aceea,
în loc de stele pe cer, vor străluci, ca niște bube
pe pielea unui sifilitic, toate escrocheriile
pe care le-ați comis în secret până acum.
Mă uit la voi și văd prin voi, ca prin sticlă,
nimicul, și-mi vine să vă scuip între ochi,
în speranța că poate, după ce vă voi șterge
cu salivă ecranul, voi reuși să deslușesc prin el

o siluetă de om.


17.07.2014;
21:31