Și uite cum din nou
îți vine din urmă nesomnul -
o umbră-ncercând să-l imite
pe sfinx uneori,
alteori - pe domnul.


Și ajuns în dreptul tău,
tiptil ți se cațără pe
umărul stâng,
gata apoi să ți se urce
în cap.


Frate bun cu nebunii,
calul troian în cetatea lumii,
o face pe deșteptul cu înțeleptul,
uitându-se la tine de sus, din


picajul său lent de pasăre
pământeano-cerească,
gata să îți întoarcă pe toate fețele
inima arsă,
cum ai întoarce o bucată de carne,
după ce o pui pe foc în uleiul încins,
să se prăjească.


Și uite cum din nou
te ajunge din urmă nesomnul -
navetistul dintre creier și
inimă, dintre
satana și domnul.




12.07.2014;
06:07