O așteptam
seară de seară
pe cea grăbită mereu,
pe cea aflată în întârziere
tot timpul;


o așteptam, înnegrind
albul foii cu semne
tot mai palide,
până când
am ajuns să o caut
noapte de noapte
în fiecare trecător
aflat pe cale
de a intra în război
cu propria umbră.


O așteptam, îmbătrânind
în fața ferestrei și
lumea de după geam,
reînnoindu-se,
în fiecare zi
devenea alta, mereu
sub un alt soare;


o așteptam, întrebându-mă:
cui oare i-ar fi semănat
băiețelul acela, dacă
n-ar fi refuzat să se nască,
pe vremea când eu eram încă
student și sărac, și scriam poezii,


gândindu-mă că poate iubirea
nu este altceva decât
o așteptare îndelungată,
o lungă noapte de insomnie
din care n-ai vrea să te trezești vreodată.



10.07.2014;
04:18