suntem angajații unui cuvânt
așa cum ceilalți lucrează cu ziua
nouă ne e dat să construim o stare
să lustruim un sentiment să împlinim
vreo datorie de care ceilalți probabil au uitat
sunt munci mai grele și munci mai ușoare
de-asta uneori suntem mai obosiți
și așteptăm seara ca pe o mare tăcere

dacă suntem angajații acelui cuvânt
mai multă vreme ceilalți trebuie
să fie atenți poate ne-am prins piciorul
în vreo fisură vorbim doar despre munca de teren
ei trebuie să se apropie cu mare atenție și în niciun caz
să nu întrebe prostește domnule/doamnă
sunteți bine pentru că noi știm ce e binele
de-asta reacționăm prost la această întrebare
doritorii pot să se apropie tăcuți
să se asigure că avem picioarele întregi
apoi să plece îi asigur fapta lor va fi răsplătită

și pentru că nu toți oamenii sunt chemați
la această muncă uneori trebuie să muncim
în locul altora de-aici nota absentă
nimbul gălbui de aiureală a unora

în sfârșit
dacă suntem angajați definitiv
se știe
ori cuvântul e dragoste și nu putem explica nimic
ori cuvântul e moarte și nu mai avem
când să explicăm