poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1286 .



linia maginot
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2014-06-04  |     | 



să vorbim ca oamenii mari:
uite, sărim din miercuri direct în vineri,
sărim din pereți, din venele cave,
sărim din noi,
din umbre,
sărim cu voltă,
(gestul nostru este premeditat!),
sub asfalt ne așteaptă o întreagă pădure,
ne vom retrage în toate scorburile ei, în sfârșit,
cu toți nervii rupți și înnodați
la nesfârșit,
d-i-l-a-t-a-ț-i
cât o rigolă în care se scurge tot zațul
din ceea ce n-am reușit
să ispășim

îți spui că undeva e un capăt,
undeva trebuie să existe o linie maginot
peste care nu poți trece,
sunt destui mitraliori care te așteaptă să te înclini,
bă, predă-te!,
dincolo de păcat e părul tău care nu putrezește,
sunt oasele tale frecate cu spirt de femeia care a știut să te-alinte,
să te păstreze,
să te facă părtaș la visele ei,
sunt nopțile tale
în care ai fost doar un fumător înrăit,
pus într-un tablou despre cețuri,
fumatul ucide, viața ucide,
sângele tău ucide,
carnea ta de femeie care vrea să trăiască la nesfârșit

ești cel care trece și împarte apele,
aici e apă vie, aici e apă moartă,
aici e apa care poate plânge direct din rotule,
aici îți îngropi melancoliile, cotoiule,
atât de atent...

fluturăm în așteptare,
suntem cămăși ale zilei puse la uscat,
dintr-un nor va curge glucoza care, o-ho, ne va echilibra hemodinamic,
pe marginea acestei streșini
să vorbim ca oamenii mari,
să vorbim despre moarte ca și când ne-am săruta de noapte-bună,
avem nervii atât de electrificați,
de întinși,
ești cel care ar putea să-și închidă pleoapele
și lumea toată s-ar scufunda
în întuneric

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!