Vocea ta îmi șopteste și-acum la ureche ,
Când seara mă prinde pe-o bancă uitată:
Let it be , let it be - refrenul sfios și cuminte
Al primilor pași, spre inima noastră vibrândă.
Dar...sunetul lui se stinge ușor,
Ating banca goală și rece ,
De tine o-ntreb și parcă mă dor
Atâtea ciudate , răspunsuri banale ...